Ardeal Products

Ardeal Products

Investește în oameni!
FONDUL SOCIAL EUROPEAN | Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 | Axa prioritară 6 „Promovarea incluziunii sociale” Domeniul major de intervenție | 6.1 „Dezvoltarea economiei sociale”

Titlul proiectului: ”Economia socială – Responsabilitate socială de la nord la sud ”Contract nr. POSDRU/168/6.1/S/144855
„Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”

Promovăm produsele tradiționale din Ardeal

Ajută România achiziționând produse autentice din Ardeal!

Pentru mulți, Maramureşul este asociat cu imaginea satului tipic românesc, cu viața mai simplă, dar nespus de frumoasă, cu aşezãrile sale pitoreşti, dealuri înverzite şi câmpii pline de flori sãlbatice, care încântă și liniștesc sufletele localnicilor, cât și pe cele ale vizitatorilor. Însăși un testament al tradiţionalului, al unei ere romantice a simplitãţii şi a valorilor morale despre care în zilele noastre doar citim sau auzim de la bunicii noştri, regiunea încă mai păstrează cu drag obiceiurile vechi. Iar acest lucru se întâmplă fiindcă familiile rãmân în aceleaşi sate ca şi strãmoşii lor și aleg să ducă mai departe cu mândrie mesteşugurile şi tradiţiile, transmise din generaţie în generaţie. Mărturii sunt porturile țesute manual ce sunt îmbrăcate și transmise și astăzi cu mândrie celor mai tineri.

Pentru cei curioși, viaţa în Maramureş este învãluitã în mister. Încă de la începutul călătoriei, vizitatorii acestuia strãbat pasurile montane, coboarã în vãile însufleţite unde tradiţiile rurale se dezvãluie în faţa lor ca un muzeu, iar oamenii simpli deschid bratele și casele chiar și celui mai capricios cãlãtor.

 

Din admirație pentru acest plai unic, situat în inima Europei, ce a ales să pãstreze cultura, tradițiile şi stilul de viaţã al ţãranului de odinioară, în vremuri competitive și ambițioase, se naște proiectul ARDEAL Traditional Products Boutique SRL. Înființat în vara anului 2015 și sprijinit de partenerii locali: Consiliul Județean Maramureș, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș, Asociația Profesională Neguvernamentală de Asistență Socială (ASSOC) Baia Mare și nu în ultimul rând Asociația Centrul de Cercetare și Formare a Universității de Nord Baia Mare (CCF), structura de economie socială și-a propus să promoveze meșteșugarii și creațiile tradiționale ale satului maramureșean în regiunea București – Ilfov.

Promotorii acestui proiect, prin accesarea de fonduri nerambursabile, au pornit de la dezvoltarea activităților de economie socială în vederea creșterii calității vieții pentru 40 de tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul instituțional de protecție a copilului, 250 femei în situații de risc, 110 familii care au mai mult de 2 copii, 100 familii monoparentale și 280 de persoane de etnie romă. Pentru ca acest obiectiv să se realizeze, s-au dezvoltat 14 structuri de economie socială (SES) care să furnizeze servicii de ocupare în regiunile Nord-Vest și București – Ilfov.

Așadar, proiectul a venit în sprijinul nevoii de ocupare pe piața muncii a persoanelor provenite din medii vulnerabile, cât și din dorința de a întreprinde activități de promovare a culturii și tradițiilor maramureșene într-un spațiu citadin dispus să valorifice elementele de identitate ale neamului românesc.

În acest sprijin au fost identificați producători și meșteșugari din zone cunoscute ale Maramureșului precum:b Baia Sprie, Budești, Săpânța și Bârsana care să furnizeze produse tradiționale și de inspirație tradițională din ceramică, lemn, țesătură și mărgele. Pentru a descoperi măiestria tradițiilor, obiceiurilor și oamenilor frumoși, simpli  în trai, dar bogați spiritual, vă îndemnăm cu drag să ascultați poveștile și să admirați arta  în diversele ei forme, din paginile ce urmează.

Echipa Ardeal Traditional Products Boutique SRL

DANIEL LEŞ

 ŢĂRÂNĂ, MEȘTESUG, SUFLET SAU ULTIMUL DAC LIBER

Cândva Lucian Blaga afirma că Veșnicia s-a născut la sat. Pentru unii, chiar în inima Maramureșului, Baia Sprie mai exact. Născut și crescut într-o familie predestinată, Dan Leș da forma prin talentul sau lutului care capata nenumărate forme, unele dintre acestea fiind expresia artei ceramicii figurative. Și nu doar veșnicia se naște la sat, ci însăşi libertatea de exprimare, talentul pur în forma sa neşlefuită. Într-o lume a tehnologiei, olarul rămâne aproape de rădăcinile sale și de pământul străbun.

Supranumit și ultimul dac liber, Dan Leș, premiat și recunoscut în breasla „modelatorilor lutului” ce aduc omagiu strămoșilor și culturii maramureșene, alege să trăiască modest, în tihnă, în atelierul său de creație din Baia Sprie, unde lutul prinde viață și, sub diverse forme, călătorește pretutindeni. Este de fapt felul acestuia de a-și spune povestea, până la urmă povestea noastră, a românilor, aceea că veșnicia se naște la sat și că nu e mândrie mai mare în lume decât respectul adus culturii și tradițiilor străbune. Dan Leș construiește oale cu drag și le umple cu povești pentru toți cei care doresc să îi treacă pragul, să se odihnească și să cunoască tainele modelarii lutului.

„Truda cu lutul este o trudă titanică. De când sapi lutul de la patru metri şi-l plămădești și-l frămânți până-l duci pe acea masă de olărit este destul de greu. De acolo trebuie vasul să fie făurit, vasul trebuie să vorbească despre creatorul lui, despre olar și atunci trebuie să îi dai o formă deosebită, trebuie să îl treci prin toate fazele de prelucrare, de șlefuire și ultima fază e proba focului și dacă această probă e trecută de vas, olarul e mândru. Când îl scoate din cuptor și-l lovește și aude acel clinchet spune: cu adevărat s-a meritat!”, explică Daniel Leș.

MANUELA BORODI

Povestea primei femei meșter-de-clopuri din Maramureș

Sunt puțini cei care asociază imaginea unui pălărier autentic, tradițional cu o figură feminină, însă spre surprinderea tuturor, Manuela Borodi, o femeie subțirică, modestă și primitoare este excepția ce întărește regula de mai bine de 10 ani în comuna Budești, județul Maramureș.

Aceasta este confecționer de clopuri și duce mai departe  meșteșugul, la a treia generație, după tatăl și bunicul ei.

Din mâinile sale dibace, în semn de respect pentru figura paternă ce s-a dedicat până la ultima suflare acestui meșteșug, Manuela Borodi, cunoscută și sub numele de Victoriţa lu’ Bârlea, după tată, lucrează zi de zi la mașina veche, moștenire de suflet, clopuri fel și fel. Gheorghe Bîrlea, bunicul Victoriței, cosea pălăriile manual, Ioan fiind cel care, la 22 de ani, undeva în jurul anului 1940, a plecat să vândă clopuri în Cehoslovacia și, cu banii strânși, a cumpărat un motoraș cu care a modificat mașina de cusut a familiei. Este mașina pe care o folosește și Victorița acum și nu e singura invenție pe care tatăl său a făcut-o din pasiune pentru confecționarea de pălării.

Ea însăși ne mărturisește că această tradiție cinstește nu numai amintirea tatălui, cât și măiestria culturii și obiceiurilor maramureșene. Asta fiindcă: “La noi, în Maramureş, fără clop un bărbat nu e întreg. Clopul e pentru el cum e o coroană pentru rege. Este o vorbă la noi: Adu-mi clopu’ să mă-mbrac!…”  Clopurile se fac fie din împletitură de lemn de plop, fie din împletitură de grâu de primăvară, mai greu de găsit la dimensiunile potrivite și mai pretențios în procesul de albire, etapă prin care împletitura trebuie să treacă neapărat, înainte de a fi dată la cusut. Cu cât clopul are împletiturile mai dese, cu atât crește și valoarea lui, iar un clop din împletitură de grâu, ornat cu zgărdane poate trece peste prețul pieței, însă Victorița face modele pentru toate buzunarele.

Există, însă, un clop pe care nu l-ar vinde pentru nimic în lume. E lăsat de tatăl său, nu cu mult timp înainte să moară, din împletitură deasă de grâu și îl ține pentru băiatul cel mare, să îl poarte când va mai crește și va fi vrednic de el.

TEODOR RSAN

De la lingura de lemn…

Sculptor extrem de spectaculos, dar original atunci când vine vorba de păstrat și perpetuat ornamentul consacrat, mai mult confecționar de artizanat sau meșter popular decât meșter tradițional, Teodor Bârsan surprinde prin imaginația, inovația și frumusețea pe care o imprimă pieselor finite.

Având renumele de cel mai bun meșter cioplitor al satului, este recunoscut peste mări și țări, lucrările lui au ajuns în Franța, America (Chicago, Washington etc.), Austria ( Linz sau Viena- unde tronează Poarta Prieteniei comandată de Consiliul Județean Maramureș pentru fosta capitală a Imperiului Austro-Ungar), Australia, Spania, Anglia etc. În muzeul său se află și diplomele primite de-a lungul timpului, dar și caietele cu impresii ale vizitatorilor. Printre aceste diplome se numără cea decernată la Smithsonian Folklife Festival din Washington sau cea de Membru al Academiei Artelor Tradiționale din România, dar și Medalia Națională Serviciu Credincios clasa III, oferită de Ion Iliescu.

Din inima lemnului, meșteșugarul dă naștere pe lângă porțile maramureșene cu totul și cu totul desăvârșite şi obiectelor comune, de uz casnic și religioase precum: tacâmuri, piese de mobilier, cruci, icoane, etc.

Sunt simboluri care au trecut veacurile, păstrate în carnea lemnului fiecărui produs artizanal pe care Toader Bârsan și strămoșii săi le-au dăruit lumii.

MARIA ZAPCA

Înşir-te mărgărite…

Născută în Săpânţa, în celebra comună din nordul Maramuresului, în care până şi moartea este luată peste picior, Maria Zapca, această femeie destoinică şi ageră, harnică şi pricepută, isteaţă şi iubitoare de tradiţii se poate numi deja unul dintre „brandurile” Săpânţei. Însă, trebuie să acceptăm că aici nu doar cimitirul sau casele vechi trebuie protejate, ci şi o altă inestimabilă avere, anume talentul şi meşteşugul meşterilor populari. De decenii întregi, Maria Zapca ţese covoare, face cergi, zgărdane, costume populare, trăistuţe şi câte şi mai câte alte lucruri frumoase, adevărate peceţi ale neamului românesc din Maramureş. Gazdă primitoare, plină de umor şi voie bună, doamna Zapca deschide portile casei sale oricărui musafir curios,dornic să afle din culisele migăloaselor ţesături şi zgărdane pe care le creează. Sunetul războiului de ţesut, moştenit din mamă-n fiică i-a fost cântecul de leagăn, călăuză spre descoperirea minunatului har pe care l-a fructificat şi l-a împărţit şi altora prin poveştile de succes cu care se mândreşte.

Arta Mariei Zapca a fost recunoscută si de designerul francez Philippe Guillet, fost colaborator al celebrilor Karl Lagerfeld şi Jean Paul Gaultier. Acesta, într-una dintre prezentările sale de modă haute couture, a folosit mărgele şi ţesături cu specific tradiţional maramureşean, confectionate chiar de mâinile iscusite si neobosite ale doamnei Zapca. De atunci, designerul a devenit un fan al portului traditional romanesc pe care-l promovează cu desăvârşită pricepere.

Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.